Am vazut, in dimineata zilei de astazi, doi caini. Fugeau, aruncand priviri dese inapoi, cu cozile lasate, stapaniti de o teama mare cat ochii lor inlacrimat rotunzi. Se fereau, in timida alergare, de apropierea masinii de gunoi menajer. Cu o frica care mi-a zgribulit sufletul cu inca o nota pe octava dezolarilar mele.
Pe un spatiu verde, imediat dupa aceasta retragere, umilinta li s-a preschimbat in agresivitate. Au tavalit un mic caine de apartament care s-a refugiat in bratele stapanei cu un simt induiosator al apartenentei. In trecere, am intrebat: "I-au facut ceva?". Femeia a zambit, nefiresc de larg: "Au muscat-o!".
