TIAMAT - Whatever That Hurts

Dezolarea frunzei înfrigurate în gheaţa nefiinţei

Little Boys Devendra BANHART_0001.wmv

Life is tough and love is rough


For the man who just can't ever seem to get enough

The days go by and the women come and go

So many that you decide to get rid of your front door

So you don't have to hear them all disappear



You just sit and you wait

Staring at your empty plate

And you can say I'm a lonely sailor

Rockin' gently on my dreams

'Cause I have it all, but I don't want it all

It ain't like I've never ever ever ever tried

I just never been fully satisfied



Just a tie a little shoelace

And to share a sleeping bag

And I look ahead to the day

When I look back at all the fun that I've had

But still, but still, but still..



I see so many little boys I want to marry

I see plenty little kids I've yet to have

Even when the moon goes out

Even when the sea dries out

I still see so many little boys I want to marry

I see plenty little kids I've yet to have now

Even when the sea's all free

And everything's lying on me

Even when the sun ceases to shine

I won't care, I'll still have on my mind

So many little boys I want to marry yeah yeah

I see plenty little kids I've yet to have



And in the shower I get my breathing done

I hold my breath and I wait for the day to come

Oh little Billy, little Timmy, little Jimmy, you're the one

I may not look it, but I swear my heart is young for so many..

Little boys I want to marry

I see plenty little kids I've yet to have you know you know

Amutire

Daca tacerea ii succede cuvantului, in potenta, daca este necesar sa inveti sa vorbesti inainte sa taci, iar albinele au atins atatea petale pentru ceva mai putin dulce decat tacerea, de ce am opinia ca toti vorbim prea mult?

Ce imi place

Muzica. Si: copacii, acasa, fumul de tigara tras in piept, noptile ce preced zile libere, mamaliga cu unt, Eliade citit in iarba, razele de soare pe piele, ochii inchisi atunci cand simt sa, prima zapada, Gog, povestile atribuite lui Buddha, strazile pustii, magnoliile, scrierea cu creionul, castanul meu, migala hartilor, Socotra.

E. S. Posthumus

http://grooveshark.com/#!/search?q=makara

O fată

 

                                                      

                          Copacul s-a înălţat pătrunzându-mi mâinile,

                          Seva lui mi-a urcat prin braţe,

                          Trunchiul său a crescut în pieptul meu –

                          Aplecate,

                          Crengile lui răsar din mine ca nişte braţe.

                          Copac eşti tu

                          Şi muşchi eşti,

                          Eşti violetele dezmierdate de vânt.

                          Un copil – uite-atâta de-nalt! – eşti,

                          Dar toate astea lumii îi par nerozii.

Ezra POUND

Puls

oscilație,

în cripta tuturor frunzelor ce n-au venit.

trepanație,

colocviul unui verde obștesc ce s-a sfârșit.
 

Va veni moartea și va avea ochii tăi

Va veni moartea și va avea ochii tăi –

această moarte ce ne însoțește

de dimineața până seara, fără somn,

surdă, ca o veche remușcare

sau ca un viciu absurd. Ochii tăi

vor fi un cuvânt zadarnic,

un strigăt mut, o tăcere.

Așa-i vezi în fiecare dimineață,

atunci când asupra ta însăți te apleci

 în oglindă. O, neprețuită speranță,

în ziua aceea vom ști și noi

că ești viața și nimicul deopotrivă.

 

Pentru fiecare moartea are o privire anume.

Va veni moartea și va avea ochii tăi.

Va fi ca și cum ai pune capăt unui viciu,

ca și cum ai vedea în oglindă

reapărând la suprafață un chip mort,

ca și cum ai asculta o gură închisă.

Vom coborî în vâltoare fără un cuvânt.

 

Cesare Pavese

Geamul spart

                                  Toate merg
împotrivă-ți. Vremea rea,
                                  luminile ce se
sting, bătrâna
                                  casă zgâlțâită
de vijelie, dar atât de dragă ție
                                  pentru
durerea-ndurată, speranțele
                                  înșelate și
puținul bine de care te-ai bucurat în ea.
                                  Supraviețuirea
îți pare un refuz
            
                                  al supunerii
față de lucruri.
                                                                             
Iar în plesnetul
                                  geamului
ferestrei îți afli osânda.

Calul din Torino

http://vk.com/video_ext.php?oid=179380175&id=163062925&hash=e71ec33037819b43&hd=1
 

Deep Purple-Child in Time

poveste

Robert DESNOS

                        

S-a întâmplat de-atâtea mii de ori

Ca un bărbat să iubească o femeie.

S-a întâmplat de-atâtea mii de ori

Ca o femeie să iubească un bărbat.

S-a întâmplat de-atâtea mii de ori

Ca o femeie sau un bărbat să nu iubească pe acela sau pe aceea care-i iubea.


A fost odată însă,

O singură dată, poate,

Când o femeie şi un bărbat s-au iubit, într-adevăr, unul pe altul.

vegherea verii

ceva de pretuit, virtutea de a fi viu si integral in haosul palpabil

trunchi

doi fluturi pamantii pluteau impreuna in zboruri simetrice. zig-zag. apoi s-au desprins si au falfait solitari

in bezna umbrei.

「光を映す影」world's end girlfriend

Noapte

Un sirag de pietre colturoase
Prinse in carnea
Unui umar
Impartit.

Reci pietre cenusii
Stravezie carne alba

Insa tu stii.

Esti imbratisat de adevar
Si mangaiat de boreal.

Refuzul promisiunilor -
Descantecul durerii noastre.

Daca ai fi avut plete...
Ni le-am fi impletit.
In multe.

alone

traire

daca toti cautam sa imersam in liniste, ce repaus isi gaseste cel neodihnit de tacere?

despre oameni si moluste

un om pe care il cunosc doar din urmele cuvintelor pe care le mai impartim in urma asta de existenta imi citeste scrijelirile.
fara vreun repros, m-a intrebat de ce nu am mai scris aici "din februarie".

si m-am gandit. nu am mai scris. este cumva straniu intrucat daca ar fi sa transpun ceea ce mi se invalatuceste sub tample, as putea sustine cu lejeritate un blog cu postari zilnice.
spre inutila folosinta?
l-am intrebat despre ce sa scriu. asa s-a nascut titlul acestor randuri tacanite in taste.
oamenii ii considera inferiori (deci nevertebrati) in special pe inadaptati. ori pe cei care depasesc (uneori fara vointa constientizarii) linia groasa a normalitatii. poate fi ceva atat de nefiresc?
exista oameni, exista moluste. exista existentele insele.
nu ar fi nimic (trist) de scris daca cei dintai nu ar continua sa fuga de semeni si sa le transfere ceea ce ei considera defecte ale celor din urma.
pana la urma, intre noi si ei nu este nici coabitare, nici ierarhie. ci doar normalitate.
de aceea, picatura asta rotunda cat lumea de apa, limpezeste a primavara in care, iata, am scris.

Robin and the Backstabbers Play List (playlist)