Puls

oscilație,

în cripta tuturor frunzelor ce n-au venit.

trepanație,

colocviul unui verde obștesc ce s-a sfârșit.
 

Va veni moartea și va avea ochii tăi

Va veni moartea și va avea ochii tăi –

această moarte ce ne însoțește

de dimineața până seara, fără somn,

surdă, ca o veche remușcare

sau ca un viciu absurd. Ochii tăi

vor fi un cuvânt zadarnic,

un strigăt mut, o tăcere.

Așa-i vezi în fiecare dimineață,

atunci când asupra ta însăți te apleci

 în oglindă. O, neprețuită speranță,

în ziua aceea vom ști și noi

că ești viața și nimicul deopotrivă.

 

Pentru fiecare moartea are o privire anume.

Va veni moartea și va avea ochii tăi.

Va fi ca și cum ai pune capăt unui viciu,

ca și cum ai vedea în oglindă

reapărând la suprafață un chip mort,

ca și cum ai asculta o gură închisă.

Vom coborî în vâltoare fără un cuvânt.

 

Cesare Pavese

Geamul spart

                                  Toate merg
împotrivă-ți. Vremea rea,
                                  luminile ce se
sting, bătrâna
                                  casă zgâlțâită
de vijelie, dar atât de dragă ție
                                  pentru
durerea-ndurată, speranțele
                                  înșelate și
puținul bine de care te-ai bucurat în ea.
                                  Supraviețuirea
îți pare un refuz
            
                                  al supunerii
față de lucruri.
                                                                             
Iar în plesnetul
                                  geamului
ferestrei îți afli osânda.