roua

noptile o secreta. diminetile o releva. roua, din nimicul ei imens, da sens impuritatii absolute.

tanara vara

despre trufia virtutii

Nervura unei singure frunze palpaie dospind o vanitate unica. Mii de frunze ori... nu mii.. ci Multe fosnete de frunze isi tipa seva nervurilor acut. Toate isi coc clorofila arogantei. Iar sfiala... aerul cucerit de pietate, anunta denaturari ale timpului.

Contorsionarea evlavioasa a verdelui (numai bun de respirat) Suspina cu zambet Azi. Epiderma se strange in fiorul caderii. De la vis la verde, prin galben si prin cantecul pamantului... e loc punctat doar pentru traiul tau etern?