Femeie, cu sânii degeaba,
Ce frumos mergea treaba,
Când nenăscuţi eram şi tu şi eu
Şi ne înmulţeam prin Dumnezeu !
Şi nu făceam nimic propriu-zis
Decât o dragoste în vis,
Polenul scuturat de pe o stea
Fecunda pleoapa ta, pleoapa mea.
Era o adâncime într-un mal
Spre care-notau peşti din ideal
Şi măgulindu-ne cu câte-un solz pe amândoi
Înfiorau glastrele de-apoi.
Şi-acum ne-am pomenit în biata luntre
Ce ne-a adus pe mare şi pe munte
Din multe vieţi ne-a strâns aici, pios,
Femeie, cu sâni de folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu