Iesi grabit din camera albastra si fara colturi, lovind cu piciorul usa care icni scurt si ramase muta pana cand disparu in zid. Albastru si el. Totul se topi dar el n-avu timp sa observe, stiind ca nu se va mai intoarce.
Isi reprima zambetul ridicat de niciunde si isi afunda mainile in buzunare. Isi gasi carnea, era calda si asta il suprinse pentru o clipa. De-abia atunci se lasa cuprins de relaxare si scoase un oftat lung dar neizbavitor. Incepu sa-si aminteasca fara voie si stranse pumnii. Buzunarele paraira. Micul zgomot il trimise in al doilea rand de ganduri. Acum s-ar fi suspendat. Isi inchipui un ceas cu pendul. Ramase agatat de imaginea miscata si, in sfarsit, zambi. Unei certitudini. Voluptos si pana la capat.
Urmari crapatura din asfaltul spalat de ploaia domoala. Urmele umede miroseau a lalele. Atunci isi ridica palma stanga la frunte. Degetul mare i se infipse in tampla iar celelalte se stransera aproape dureros pe cea dreapta. Mana ramase arcuita si ii ridica parul, ajunse in crestet si zabovi. In vreme ce picioarele urmareau fisura aparent interminabila.
Isi impreuna palmele dar le departa brusc. Il lovi, chiar atunci, ideea ca laleaua este o floare de primavara. Fara miros. Si mai cobori intr-un strat de ganduri.
Nu mai pictase de multa vreme si avu o parere de rau. Unii spuneau ca lucrarile lui, toate, puteau fi reproduse in orice album. In dreptul categoriei pasiune. Lui nu-i placeau. Agrea facerea lor pentru ca era neimpusa. Atat.
Nu mai pasea pe strazi, intrase de cateva zeci de secunde pe un drum batatorit si negru. Se opri. Nu obosise dar se lasa usor intr-un genunchi si se pravali pe-o parte. Sari in picioare si merse repede sub primul copac. Nu stiu ca e mesteacan pana cand nu il atinse. Zambi alb. Un altfel de zambet. Ofta. Tot altfel. Si se rezema posesiv de trunchiul matur si nu prea inalt. Inchise ochii, adormi si isi vazu un vis cu ea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu