un infinit de viata se zbate sa respire,
aflat la minus, plusul atarna-n daruire
doar lacrimile lumii mai dau de gol durerea
in santuri vii, sub ochi, incatusand tacerea
si ascutitul tipat din colturi sa se-auda,
sufland ecoul surd dinspre eden spre hruba
te vezi citind cu sete o carte despre tine
si spulberi constiinta preabinelui de sine
privesti cum mana-ntoarce o fila in lumina
usuci in gene iarba ce creste pe retina
un gol de aer atata jarul din existenta,
alt gol, de ganduri, iti rade de indiferenta
e un capitol scrum din cartea asta mare,
urmand prefatei ample, lipsita de splendoare
un clopot ori un racnet te-arunca din visare…
usa paleste muta in zidul de tipare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu