douamiidoisprezece

Ma dor copiii obositi.

Un pusti mi-a spus buna ziua. Era ora sapte intr-o dimineata de dupa Mos Nicolae. Atata blazare avea incat el devenea luminos in intunericul unui decembrie de-nceput de mileniu. I-am intors acelasi salut. Desi ma confundase.

taci

floare

blestem

pierde-m-as intr-o frunza de castan. pana as gasi sens labirintului.

colt

daca am invata sa tacem ne-ar picura intelesuri din unghiurile ochilor pe unghiurile mainilor din unghiurile timpanelor.
cuvintele ar rotunji unghiuri drepte cu vorbele.

nopti

e din nou ziua mea

nimic ocult

sunt aici pentru ca vad copaci. si cer. si spatii dintre cladiri. si pasari. si ape din adancuri. nu voi spune ca vad ce este ascuns. restul este tacere. o aud intotdeauna fara ceilalti.

larma

nu mai sunt in stare sa aud linisti. da' po'sa le-ascult...

ei

ei nu vorbesc. tac insa nici muti nu sunt. nici amutiti. nu-i reduce vreo pala de vant. si urechile lor le sunt ochi si gura. fiindca frunzele nu se smulg, nu se rup, doar se plang cernute.

umbra ta

cum ar fi daca intunericul nu te-ar invalui ci doar ar suprima lumina inchisa a gandirii tale?

facebook cu reactiunea

sa fii suficient de nedemn incat sa ai convingerea ca nu poti deveni un ochi de lant

wind

no shark, no remora

fir

efort

pas dupa pas. drum. capat. doar pentru limpezirea in albastru?

Pack your bag, run away
Along a freeway, out of town
Where you'd like and the night is over
It's alright

From despair, between the sheets
Spilling over, spinning round
Waiting still, in the street
Ain't it bitter, ain't it sweet, oh ho

Holding, holding on to you again
Holding, holding on to you again
No rushing, don't rush it, my love
Holding on, holding, holding on to you

Bet you lie, on your back
In the backseat of his car
Cattle black, pepper night
Dylan Thomas, pass around
Passing out on the floor
In the bathroom, black light vail
We don't need once again
Sing the song, sing
Drink the wine, love

Oh, well how long did we stay in there
Well I can't believe my eyes
Well how long did I take this
Well I can't hold on no, hold on

Holding, holding on to you again
Holding, holding on to you again
I'm ready, I'm ready, my love
Holding, holding on to you

echilibru

am obosit

Nemarginire-i?

Strop de-albastru imprumutat din cer. Redat ca o cana de zahar plina cu zambete. Pentru pudra obrajilor arsi de soarele noptilor tivite cu rasarituri. Asfinturile sunt ale altor lumi. Tainice lumi, inchise in pieptul respiratiilor. Iar respiratiile sunt valuri.
- Inspira, am nevoie de tine la contopirile negurilor.
- Inspir… daca expiri.
- Inspira-mi. Si voi culege un juramant.
- Amana-l. Numai ramai. Ce nevoie sa am de podoabe…, soptesti zambind cu toate zambetele si toate clipele zambite.
- Raman. Nu pot parasi oceanul! spun privind lung, nevazand, nezambind.
M-as parasi, da-mi curaj.

id ego... alter ego

Daca imensitatea exteriorului te descumpaneste, orice raspuns mic iti conduce sinele-binele?

mult

Plin rotund in simturi
Vis plapand.
Rani se-ascut in carne
Dor tacut.
Dans usor de cremeni
Plans, fior.

Noile ierni nasca-ti
Ultime dureri…

Sfarsit de timp cunoscut

O toba icnea in baterea sangelui din calcai
Nefiinta mea fierbea in tampla ce primea un cui
Inrosit
Ritmul neostoit bubuia
Intetit
De ce am scris despre suparari verzi fara sa fi stiut?

Cântec

de Marin Sorescu

Femeie, cu sânii degeaba,
Ce frumos mergea treaba,
Când nenăscuţi eram şi tu şi eu
Şi ne înmulţeam prin Dumnezeu !
Şi nu făceam nimic propriu-zis
Decât o dragoste în vis,
Polenul scuturat de pe o stea
Fecunda pleoapa ta, pleoapa mea.
Era o adâncime într-un mal
Spre care-notau peşti din ideal
Şi măgulindu-ne cu câte-un solz pe amândoi
Înfiorau glastrele de-apoi.
Şi-acum ne-am pomenit în biata luntre
Ce ne-a adus pe mare şi pe munte
Din multe vieţi ne-a strâns aici, pios,
Femeie, cu sâni de folos.

enfin

Ea nu visa. Ori nu tinea minte. Crampeiele de trairi profunde dar imateriale ii erau de aceea atat de aproape. Ca un trup aruncat in valuri fara constiinta starii de inot, fara plutirea izbavitoare, fara aerul viu.

pamant

Iesi grabit din camera albastra si fara colturi, lovind cu piciorul usa care icni scurt si ramase muta pana cand disparu in zid. Albastru si el. Totul se topi dar el n-avu timp sa observe, stiind ca nu se va mai intoarce.
Isi reprima zambetul ridicat de niciunde si isi afunda mainile in buzunare. Isi gasi carnea, era calda si asta il suprinse pentru o clipa. De-abia atunci se lasa cuprins de relaxare si scoase un oftat lung dar neizbavitor. Incepu sa-si aminteasca fara voie si stranse pumnii. Buzunarele paraira. Micul zgomot il trimise in al doilea rand de ganduri. Acum s-ar fi suspendat. Isi inchipui un ceas cu pendul. Ramase agatat de imaginea miscata si, in sfarsit, zambi. Unei certitudini. Voluptos si pana la capat.
Urmari crapatura din asfaltul spalat de ploaia domoala. Urmele umede miroseau a lalele. Atunci isi ridica palma stanga la frunte. Degetul mare i se infipse in tampla iar celelalte se stransera aproape dureros pe cea dreapta. Mana ramase arcuita si ii ridica parul, ajunse in crestet si zabovi. In vreme ce picioarele urmareau fisura aparent interminabila.
Isi impreuna palmele dar le departa brusc. Il lovi, chiar atunci, ideea ca laleaua este o floare de primavara. Fara miros. Si mai cobori intr-un strat de ganduri.
Nu mai pictase de multa vreme si avu o parere de rau. Unii spuneau ca lucrarile lui, toate, puteau fi reproduse in orice album. In dreptul categoriei pasiune. Lui nu-i placeau. Agrea facerea lor pentru ca era neimpusa. Atat.
Nu mai pasea pe strazi, intrase de cateva zeci de secunde pe un drum batatorit si negru. Se opri. Nu obosise dar se lasa usor intr-un genunchi si se pravali pe-o parte. Sari in picioare si merse repede sub primul copac. Nu stiu ca e mesteacan pana cand nu il atinse. Zambi alb. Un altfel de zambet. Ofta. Tot altfel. Si se rezema posesiv de trunchiul matur si nu prea inalt. Inchise ochii, adormi si isi vazu un vis cu ea…

pic de-amic

X: BUZZ!!!
x: si iar buzz
X: vreau un croissant
X: să am cu ce bea cafeaua
x: vine furtuna
x: sa aiba cu ce cadea ploaia

éloignée

cand e azi?

nisip incins sub tample

un infinit de viata se zbate sa respire,
aflat la minus, plusul atarna-n daruire

doar lacrimile lumii mai dau de gol durerea
in santuri vii, sub ochi, incatusand tacerea

si ascutitul tipat din colturi sa se-auda,
sufland ecoul surd dinspre eden spre hruba

te vezi citind cu sete o carte despre tine
si spulberi constiinta preabinelui de sine

privesti cum mana-ntoarce o fila in lumina
usuci in gene iarba ce creste pe retina

un gol de aer atata jarul din existenta,
alt gol, de ganduri, iti rade de indiferenta

e un capitol scrum din cartea asta mare,
urmand prefatei ample, lipsita de splendoare

un clopot ori un racnet te-arunca din visare…
usa paleste muta in zidul de tipare.

strigat de-aripa

Limba vie de cuvant nenascut
Nor zdrobit in tipat de vulturi
Sageti inmanuncheate in scut
Pamant nears.

Si glezne de nuduri

fobofobie

e toamna, mi-au cazut cateva frunze in fata pasilor. trei. mi-e frica de frig, mi-e frica de frici.

Dans ma rue

J'habite un coin du vieux Montmartre
Mon père rentre saoul tous les soirs
Et pour nous nourrir tous les quatre
Ma pauvre mère travaille au lavoir
Quand j'suis malade, j'reste à ma fenêtre
J'regarde passer les gens d'ailleurs
Quand le jour vient à disparaitre
Y'a des choses qui me font un peu peur

Dans ma rue y'a des gens qui s'promènent
J'les entends chuchoter et dans la nuit
Quand j'm'endors, bercée par une rengaine
J'suis soudain réveillée par des cris
Des coups de sifflet, des pas qui trainent
Qui vont, qui viennent
Puis le silence qui me fait froid dans tout le coeur

Dans ma rue y'a des ombres qui s'promènent
Et je tremble et j'ai froid et j'ai peur

Mon père m'a dit un jour : "Ma fille
Tu vas pas rester là sans fin
T'es bonne à rien - ça c'est de famille
Faudrait voir à gagner ton pain
Les hommes te trouvent plutôt jolie
Tu n'auras qu'à partir le soir
Y'a bien des femmes qui gagnent leur vie
En s'baladant sur le trottoir"

Dans ma rue y'a des femmes qui s'promènent
J'les entends fredonner et dans la nuit
Quand j'm'endors, bercée par une rengaine
J'suis soudain réveillée par des cris
Des coups de sifflet, des pas qui trainent
Qui vont, qui viennent
Puis ce silence qui me fait froid dans tout le coeur

Dans ma rue y'a des femmes qui s'promènent
Et je tremble et j'ai froid et j'ai peur

Et depuis des semaines et des semaines
J'ai plus de maison, j'ai plus d'argent
J'sais pas comment les autres s'y prennent
Mais j'ai pas pu trouver de client
J'demande l'aumône aux gens qui passent
Un morceau de pain, un peu de chaleur
J'ai pourtant pas beaucoup d'audace
Maintenant c'est moi qui leur fais peur

Dans ma rue, tous les soirs j'me promène
On m'entend sangloter et dans la nuit
Quand le vent jette au ciel sa rengaine
Tout mon corps est glacé par la pluie
Et j'en peux plus, j'attends qu'en fait
Que le bon Dieu vienne
Pour m'inviter à m'réchauffer tout près de lui

Dans ma rue y'a des anges qui m'emmènent
Pour toujours mon cauchemar est fini

august

urasc "esti deosebit/a"

ashes to snow

feather to fire, fire to blood, blood to bone, bone to marrow, marrow to ashes, ashes to snow
feather to fire, fire to blood, blood to bone, bone to marrow, marrow to ashes, ashes to snow
feather to fire, fire to blood, blood to bone, bone to marrow, marrow to ashes, ashes to snow

poem

mi-e dor de tine

Albastru

Marturisesc
Treptelor orizontale
Scarii noastre

Marturisesc
Valurilor incremenite
Marii noastre

Marturisesc
Durerii prabusite
Lumii noastre

Marturisesc
Zambetelor nezambite
Tacerii nostre

Marturisesc
Bucuriei traite
Fagaduintei noastre

Marturisesc
Aripii frante
Plutirii noastre

Ne marturisesc
Cerului
Abisului
Intrelumii
Timpului
Promisiunii
Zborului

de ce e prag la usa?

spun unii, cu emfaza, ca intrebarile care incep cu 'de ce' nu denota inteligenta. ramane suspendata o insulta.

- de ce e frunza verde?
- de la clorofila...
- de ce e frunza - frunza?
- bine ca esti tu destept!
- de ce e frunza?
- ca sa ma-ntrebi tu de ce.
- nu stiu!
- da.

umbre de ganduri

franturi de randuri, supape de adancuri, creiere cu samburi, picioare pe scanduri, adormiri in sezuturi, scrijeliri in profunduri, uimiri fara socuri, uitari de saruturi, clar din obscururi, seminte pe fluturi, coloane de poduri, filoane de colburi, arcade in ronduri... umbre de ganduri.

nor vs lapis lazuli

Magnolii
Albe, evident, si-un dece.
Un ceas
dat inainte
pentru
exact ora prezenta.
Singura
Supararea ta
E larg

Si just
Transparenta.
Uneori verde.

vara

Frunza palida,
Rupta-n sapte locuri,
Tremura o poveste
Incalcit-desirata
Taranii umed de insetate.

Coltul pietrei,
Itit in sapte locuri,
Dormita a supunere
Vag-disimulata
Glodului fluid de mustos.

Noi ?

trei

Focu-albastru de aprins era.
Geana inca ti se mai zbatea
Fruntea mea pe mana izbavea
Gandul doar in noi aluneca

Gandul doar in noi aluneca.
Mana ta umbrit ma mangaia
Ochiul meu in zid incremenea
Valvataia rece nu mai palpaia

Valvataia rece nu mai palpaia.
Gandul doar in noi aluneca

Cenusa alba-gri razand zacea…

racaieli de pe trotuare

Doi copii, probabil frati, rationament logic intrucat stinghereala dintre doi copii straini aduce o rezerva rapid sesizabila unui ochi obisnuit cu ani de copilarie alaturi de frati. Tricouri policrome, stridente desi uzura spalarilor multiple este evidenta. Fetita, usor plictisita, paseste mai hotarat. Taceau. Gandurile lor pareau raportate la prezent: ‘pe unde sa traversam?’, ‘strade ne inghite’, ‘e vacanta de vara si nu simtim asta’, ‘pare pustiu’. As vrea, pentru ei, sa aiba un cenusiu de descifrat mult mai tarziu. Nici alb, nici negru, doar cenusiul comod de suprafata. Nimic suprarealist.

Ma asez mai comod, ma simt invizibila. Zambesc usor, gandindu-ma la nimic. Si vad o doamna. Trecuta de cinci decenii. O sacosa care duce cateva kilograme. Ii aud ecourile mentale: ‘nu stiu daca sa mai gatesc tocanita aia azi’; ‘dar n-ar fi rau sa o fac, poate va ramane si pentru maine’, ‘am patrunjelul asta proaspat’, ‘daca o mai fi proaspat la ce pun astia acum in pamant’, ‘imi promisesem ca imi pun plante intr-un ghiveci, sa am la indemana si sa fie ale mele’, ‘da’ la cat as da pe seminte’, ‘… si pamantul’, ‘… si n-ar avea gustul asta’, ‘poate fac totusi maine tocanita’, ‘mai e ciorba de ieri’. Peste toate ecourile acestea estompate ii simt aproape fizic regretul ca imbatraneste, si o dor muschii si oasele. Si o parte din suflet. Nimic iluminist.

Soferul. Imi aprind o tigara. Masina gri. Toate-s gri metalizat sau negre. Pe celelalte nu le remarc sau aleg sa nu vad culorile. E o particularitate a incapacitatilor mele. Ii vad in treacat profilul. Barbie mare. Trupul lui pare autoabandonat. Are mainile neasteptat de blande. Ating cu desavarsita senzualitate volanul. Ii vad o miscare alunecata si atat de blanda incat o gasesc erotica. Palma plina, mana aproape rotunda. Dar e atat de linistita in actiune aceea - curba la dreapta. Il vad si uit ce ganduri are. Fiindca nu pare sa aiba. Nimic postmodernist.

Inca fumez. Ma atinge gandul ca nu scap de indiferenta oricate ganduri mi s-ar lovi intre ele. Un domn usor garbovit cu o plasa translucida de plastic. In ea – paini. Cateva. Familie numeroasa ori nu are dorinta sa mai paraseasca apartamentul inghesuit de lucruri prafuite din miezul lor. Pentru ca pe dinafara le sterge colbul sotia lui cea tacuta. Cea care merge de doua ori pe an la coafor pentru niste bucle hidoase. ‘Ce-or mai zice astia la tv?’. Ma gandesc din nou la mine. Nimic clasic.

Te vad pe tine. Esti in coltul strazii. Oarecum nedumerit de locuri si de artarii tineri care cresc cu un verde bun. Fata de cei cativa copaci care au o degradre hermeneutica. Ma privesti drept in ochi si imi confirm ca esti. Ai umerii usor lasati, semn de blazare, oboseala, aroganta. Nu vreau sa identific ce te apasa. Iti sta bine. Ca si presupusa ta superioritate. Si stii bine asta. Oricui ii sta bine in viata sa. Mi se face dor de nucul sub care am crescut. Arunc tigara in iarba si oftez. Nimic absurd.

tic, tac. tac.

As pleca
Si-un gand
Mi-o ia inainte.

As sarbatori
Si-un ras
Aud inainte.

As preaferici
Si-un nor
Umbreste inainte.

As amuti
Si-un glas
Pune punct inainte.